Etichete
copii, dorinte, fericire, implinire, intamplari, iubire, proiectie, realitate, scrisoare, vise
OFZ, ai tu idee ce provocare a fost pentru mine leapșa ta ? Să construiesc un arc peste ani, să găsesc legătura dintre mine, cea de azi și cea de mâine, de peste ani. Și în plus, să îmi scriu o scrisoare… Mie, celei ce voi fi. Celei ce cred, îmi imaginez și poate uneori visez că voi fi. Excluzând bineînțeles neprevăzutul. Adica o cărămidă ( un drob de sare ) ce mâine îmi poate pica în cap, transformându-mă în amintire. ( zâmbet )
OFZ, știi cum stau acum ? Cu palmele pe obraji. Mai scriu puțin și iar fug între palme. Și ascult muzică. Și oftez. Și zâmbesc. Și habar n-am ce și cum o să se aleagă de mine. Normal că sper la întâmplări de viață cât mai senine. La lucruri legate firesc, la o lume mai bună, la multă ciocolată, la copii veseli în juru-mi, la oameni fericiți, trăind cât mai conștient și armonios posibil. Dincolo de asta, rămâne de văzut ce o să fie. Și înainte de acest dincolo, e totuși scrisoarea mea. Iar dacă e adevărat că gândurile de azi conturează ziua de mâine, o să am grijă să îmi doresc să fie cât mai frumos. Mai știi ? Poate ceea ce voi scrie, va deveni realitate și eu voi fi ceea ce voi fi. ( zâmbet )
…
Știi că dintotdeauna mi-au plăcut oamenii cum arată dimineața. Fața lor încă cârpită de somn, ochii întredeschiși, felul în care zâmbesc și se întind leneși în pat. Faptul că dimineața n-au apucat încă să-ți pună măștile și grijile. Da, știu că tu nu lenevești în pat. Doar pe scaunul de la bucătărie, acolo unde îți bei cafeaua. Mă gândesc că la fel de dulce, la fel de cu mult lapte. Mai stai cu picioarele strânse sub tine ?
M-am bucurat când mi-ai spus de flori și copaci. Trebuie că în toate anotimpurile, grădina e tare frumoasă. Nu prea pot să mi te imaginez plivind pătrunjel, dar cum orice se poate învăța sunt sigură că acuma deosebești mărarul de leuștean nu doar după miros.
Nu am înțeles foarte clar la ce te-ai referit când ai spus de amprente. Probabil că te-ai gândit la urmele ce le lăsam în cei pe lângă care trecem. Mă bucur să aflu că ai avut parte de întâlniri cu rost și urme. Și mai tare mă bucur să știu că cei ce-au fost s-au cernut singuri și ți-au rămas cei ce au rămas. Așa cum și tu le-ai rămas lor.
Sunt sigură că acei copii sunt minunați și mă bucur pentru ziua ce-ați petrecut-o împreună. Nimic nu e mai frumos decât o casa răsunând a râs de copil, a bucurie, a șotii și povești. Și luminând cald a priviri bune și curioase.
M-au cam nedumerit ultimele rânduri scrise. Crezi dar nu mai visezi ? Cum vine asta ? Să înțeg că nu mai e cazul să visezi pentru că e real ? Of, uneori așa te ascunzi printre cuvinte încât nu știu ce să mai cred. Dă-mi voie să te contrazic în ceva. Nu cred o iotă din expresia ” nici măcar înainte n-a fost mare lucru de capul meu”. Ai scris asta ca să te alinți, așa cum faci tu de obicei. Și nu te bosumfla. Tu știi prea bine că n-ai fi putut fi ceea ce ești, fără a fi fost ceea ce ai fost. Deci ? Cam e unu-zero pentru mine. Oricum, am apreciat onestitatea ta. Faptul că ai recunoscut cât de mult rău ți-au făcut rolurile. Încercările de a te potrivi unor șabloane, de a te modela cerințelor și așteptărilor celorlalți. Nici măcar nu există cea mai bună soție, cea mai bună iubită, cea mai bună gospodină, cea mai bună…completează tu cu ce vrei aici. Există doar oameni și tu știi asta. Și mai există alegeri, întâmplări și lecții. Și uneori se întâmplă compatibilități. Si sincronizări.
Oricum ultima propoziție m-a băgat complet în ceață. Ce înseamnă îți voi mai scrie, acum închei căci am auzit ușa ? Să înțeleg că a venit cineva acasă ? Că a trântit-o vântul ? Ce să înțeleg din asta ? ? ?
Aștept cu sufletul la gură răspunsul tău, ai grijă de tine, da ? Nu sta la soare fără pălărie, ai să-ți pârlești pistruii și ai să-ți arzi pielea. Și trimite-mi și mie rețeta dulceții de gutui.
…
Post Scriptum
OFZ, acuma mă simt ca o lămâie stoarsă ( zâmbet ). Dar chiar și așa îmi doresc să ne întâlnim peste ani și ani. Să-mi spui dacă scrisoarea ta a devenit realitate. Și eu să-ți spun la fel ( zâmbet ).
Nu știu cui să dau leapșa. M-aș bucura să mai îndrăzneacă cineva să viseze, să creadă, să scrie celui ce va fi.
…
Cum am mai spus, pentru mine fredonatul înseamnă un fel de la, la, la. Rândurile s-au scris în timp ce ” fredonam ” asta ( e ultima mea descoperire, iar vocea îmi pare superbă )
…
Lotusull,
o spun cu bucurie, tu iti lasi deja urme asupra vietii mele, si imi place asta. Unde ma vad peste un arc de ani, ma vad intr-un cottage londonez avand in jur o livada plina de fructe si o gradina plina de legume:) si de culoare. Si cred si visez in aceste lucruri, chiar daca voi avea destul obstacole. Ele vor fi depasite. Beth Hart completeaza perfect aceasta seara. Zambet:)
Colorful,
daca aceste urme iti vor folosi pentru ca tu sa vezi in tine cat mai profund, sa te cunosti, sa te afli, eu tare ma bucur :)
Imi place alegerea ta :)
Sunt sigura ca daca iti vei dori mult, mult sa ajungi in acel loc vei ajunge. Si poate ca ceea ce va parea a fi un obstacol, nu va insemna altceva decat ca e timpul unei pauze. O pauza in care sa-ti regandesti strategia si apoi sa mergi mai departe :)
Si tie zambet :)
Să încerc ?
Dictaturajustitiei,
cum iti este tie bine. Daca simti nevoia sa incerci, incearca :)
am trăit experienţa scrisorii în ultima zi a unui curs de o lună, un curs care mi-a schimbat complet modul de a gândi, care m-a redat pe mine, mie. mi s-a cerut (tuturor celor 15 omuleţi de acolo ni s.a cerut de fapt) atunci, în ultima zi, să îmi scriu mie o scrisoare, să o pun în plic şi să îmi scriu adresa. îmi amintesc că am plâns scriind-o şi am plâns şi atunci când am primit-o, după un timp în care uitasem de ea. o mai am şi acum. este mantra mea. :)
Psi frumos,
si eu o sa pastrez scrisoarea, asa undeva in sufet. Si peste ani, o s-o recitesc. Si o sa vad daca ceea ce am scris azi s-a implinit :) Pana la urma, nici nu-mi doresc mare lucru, nici n-ar fi greu sa se intample ceea ce am scris. Dar cum intotdeauna exista un neprevazut, n-am altceva ce sa fac decat sa las lucrurile sa curga in legea lor.
A fost un exercitiu introspectiv nu prea lesne de facut, dar nici imposibil :)
Pingback: Amintiri de… ieri(4) | Thoughts about nothing…
Lotusull…”darul” tau pentru mine m-a impresionat profund, :).
Daca ar fi sa-mi scriu mie celei de “maine”, una dintre fraze ar fi de multumire pentru cea de astazi. Pentru ca a avut fericirea de a simti la fel cu oameni pretiosi, ascultandu-i cum vorbesc dintre cuvinte. Cu care s-a insotit in tacere, facand punti de curcubee, fara prea multe cuvinte, sfidand spatiul, timpul, distanta si orice bariere omenesti.
Multumesc, Lotus drag…
Cer Senin si Ape Limpezi,
stiu ca tu stii ca si eu cred in acea insotire in tacere, facand punti de curcubeu, sfidand timpul, distanta fizica si tot ce o mai fi :)
Eu multumesc in fiecare zi. Pentru tot ceea ce traiesc frumos. Mai trebuie sa invat sa multumesc pentru acelea ce uneori par a fi pierderi. Cel mai mult ma doare atunci cand pierd oameni, cand mi pierd de mine. Dar incerc sa invat ca o fi si in asta un rost, ca intalnirea oricat a fost sa fie, a avut un sens. Si poate o sa invat sa si multumesc chiar si pentru asta.
Multumesc ca esti :)
Lotus drag, de cand ai postat scrisorica asta catre tine ma gandesc sa preiau si eu leapsa. Dam am picat pe ganduri, nu reusesc sa le adun, sa le conturez. Mi-s clare in minte, dar pe albul hartiei raman albe si ele. Ciudat, nu?
Stau acum cu parfumul cafelei in nas (e facuta la ibric, nu oricum :D ) si mai iau cate o gura din ea. Nu scriu pe blogul meu, ci imi voi lasa gandurile aici la tine. Aici va fi cu siguranta o persoana care ma va citi. (nu vreau sa-mi supar vizitatorii, dar poate nu au mereu chef de mine… si astea-s ganduri de luat in seama)
Peste un arc de ani ma vad zabind, ma vad imbratisand copii si amintiri, imbratisand iubirea cea pentru totdeauna, ma vad alaturi de cartile mele dragi, iubite. E o casuta calda, luminoasa la al carei fereastra stau si scriu. Ii scriu probabil Lotusului ai carei ochi vor straluci cand imi vor raspunde. Ii scriu ca am gasit inspiratia pentru o noua carte. Si apoi ma intorc la iubirea mea, cuvintele… Cu ele readuc la viata trairi, astern pe hartie iubiri dorite, visate, implinite. O mana mi se aseaza pe umar si un sarut pe obraz.
Peste un arc de ani stiu ca voi fi fost fericita. Adu-mi aminte! :*
Andres
Andres draga, draga,
iti doresc din tot sufletelul meu sa-ti fie exact asa cum ai scris :)
Si sa stii, ca si daca nu voi mai scrie pe blog, intr-un fel sau altul tot ne vom reintalni. Si am sa ma bucur tare, tare sa stiu ca esti bine :)
Te imbratisez :)
…pfff, ti-a trebuit ceva curaj…si uite ce-a iesit :D Randuri, randuri de emotie, mie asta mi-a transmis…Stii, incepusem sa scriu de cateva ori, si tot de atatea ori am sters… Cel putin mie imi vine foarte greu…sunt atat de multe ganduri ce se pot materializa in mine de peste ani…si totodata atat de putine…voi mai face o incercare, poate de data asta reusesc..
Zi faina de Duminica iti doresc.
Ganguritu,
mie imi spui de curaj ? De ce crezi ca la urma m-am simtit ca o lamaie stoarsa ? :)
E drept, aceste scenarii de viata pot deveni reale. Cred mult in alegerile ce le facem. Dar pe langa aceste alegeri, exista intotdeauna si neprevazute care pot duce la schimbarea scenariului. Aici presupun ca intervine adaptarea :)
Na, eu oricum m-as bucura sa-ti iese incercarea. Daca nu acum, poate altadata :)
Si tie zi faina
:)
Lotusull,
mi-am schimbat numele blogului, si automat si linkul trebuie modificat:) http://coloured-bubbles.blogspot.com/ . Iti zambesc pentru ca de la inceput mi-am dorit sa se numeasca asa dar atunci nu am reusit bajbaind intre wordpress si blogger si fiind o gramada de domenii ocupate.
Coloured
:)
Na, asta inseamna ca esti bine :)
O sa modific putin mai tarziu si adresa ta in blogroll, acuma sunt pe fuga putin.
Zi frumoasa sa ai
:)
Interesant… inedit…
Mi-a plăcut :)
Multumesc :)
Pana la urma, a inceput sa-mi placa si mie. Mi-am zis : ia hai sa gandesc eu cat mai pozitiv, ca in caz ca asta va deveni intr-o zi realitate macar sa ma asigur ca va fi splendid :)
Sa ne intalnim zic. Parca as vrea si eu reteta aia de dulceata si o cafea dulce si cu lapte. Sa rasfoim albume de fotografii ingalbenite pe la colturi si patate de copii nerabdatori si sa ne mangaiem aducerile aminte. Sa fie intai azi, apoi maine. Si toate bune.
OFZ,
mi-ai lipsit :)
Da, pana la urma clipa de azi e singura certitudine. Dar asta nu ma opreste sa-mi doresc a ne intalni si maine. Si inca un da, sa fie bine :)
Am fugit un pic. Sa nu ma intrebi daca m-as fi intors :)
OFZ, am citit pe blogul tau ca ai fost in vacanta :)
Foarte bine asa :)
Cand o sa prind momentul o sa fug si eu de-o sa-mi scapere calcaiele :)
Drum bun iti doresc inca de pe acum ;)
Drum bun sa ne fie OFZ :)