Etichete

, , ,

La Psi am găsit un joc nou, frumos. Tiberiu a venit cu ideea repostării unor texte mai vechi, așa că a șaptea zi din săptămână a devenit duminica amintirilor.

Și o mică precizare…Cândva, cineva mi-a spus că dincolo de aparența mea, nu sunt altceva decât o cinică. N-am simțit nevoia să-l contrazic și nu o simt nici acum. E adevărat, am mai spus asta, eu nu știu să iubesc așa cum iubesc oamenii mari. Și de fapt, nici nu-mi prea place ce fac oamenii mari în numele iubirii. Parcă prea des o terfelesc prin noroi, prea mult o ascund prin mansarde murdare, prea nu și-o pot asuma, prea o găsesc a fi sinonimă doar cu erosul, prea repede o vând pe 13 arginți, prea nu pot lupta pentru ea. Dincolo de asta, eu cred în iubire ( zâmbet ). În fond, e dreptul meu de a da iubirii exact acea definiție ce eu o simt a fi adevărată ( încă un zâmbet )

…

- Hai inseninatule, ai incredere in mine.
El zambi induiosat de jocul ei. Desi se credea prea mare, prea plin de ani, n-o putuse refuza.
Si acum statea cu baticul acela, acoperindu-i ochii. Se simtea putin caraghios asa, in mijlocul camerei, nevazand-o.
O auzea insa. O mirosea in urma delicata de parfum impregnata in baticul cu buline cu care ea ii legase ochii.
Si tactilul lui tresari involburat cand ea isi strecura mana ei- pasare, in mana lui -cuib.
- Sunt langa tine inceput al meu. Sunt aici. Sunt peste tot. Trebuie doar sa ma simti.
Se trezi razand. Ea se juca asa, cu toata seriozitatea lumii, cu toata inocenta nepacatului.
Si se aseza, de dragul ei – cea dintai nu doar iubita ci adorata.
Statea asezat turceste. Ea se invartea in jurul lui si el incerca s-o intuiasca.
- Te-am prins, esti la nord de mine.
Se delecta cu rasul ei si parca il simti in cerul gurii, topindu-se ca un sarut de miere.
- De fapt eram la sud de tine.
Si el stiu, pentru a nu stiu cata oara ca ea era in el, era parte din el, era jumatatea care-l completa, facandu-l sa para o sfera luminoasa.
- Si ce spui tu iubita dulce ca trebuie eu sa fac ?
Vocea ii era in mod voit, grava. Dorea sa-i faca jocul, s-o simta fericita, s-o simta bucuroasa, s-o simta langa el, sa nu-i plece niciodata, sa nu i se dizolve in zori de zi, precum un vis frumos dar imposibil.
Ea era acum in fata lui. N-o vedea dar o privea cu ochii sufletului, o asculta cu urechiile mintii.
Degetele ei ii acoperira gura asa ca niste fulgi si el tare si-ar fi dorit sa-i cuprinda, sa-i lase se topeasca intai
pe varful limbii, apoi in interior de obraji.
- Ssstttt, doar simte-ma, nimic mai mult.
Si spunand acestea, ea il cuprinse intre brate si el gandi ca ar fi vrut sa stea acolo intru etern, intr-un timp care sa curga pana la sfarsit cu ea la stanga lui, cu ea pe acelasi drum, in aceeasi directie.
Si in mod paradoxal, desi crezuse ca este doar un alt joc copilaros de-al ei, se trezi fiind atent la respiratia ei, la modul in care inspira si apoi expira in felul acela al ei. Ii simti emotiile precum baloanele colorate inaltate inspre infinit, apoi gandurile ca niste fluturi cu aripi albe. Ii retrai tot trecutul, o insoti in el, mangaind-o pentru toate singuratatiile, pentru tot raul trait. O alina cu palme de iubire, o pipai cu degete de suflet pe toate cele trecute rani, acum doar niste cicatrici aproape invizibile. O cuprinse intelegand-o cu totul, simtind ca si ea simte la fel.
Stiu atunci ca ea e dimineata lui. Ca fara ea, ar fi fost doar un ratacit, doar un hoinar, doar un zbuciumat. Ea il smulsese pierderii si-l daruise lumii cu tot frumosul ascuns, pitit prin buznare de inima.
Se trezi leganand-o. Stia ca o iubeste. Stia ca ea il iubeste.
Si asta ii era destul.
Ii era tot.

…

…