Etichete

, , ,

La Psi am găsit un joc nou, frumos. Tiberiu a venit cu ideea repostării unor texte mai vechi, așa că a șaptea zi din săptămână a devenit duminica amintirilor.

Simt nevoia unei precizări. A existat un timp în care, eu am visat tare mult. Refugiul în vise a fost singura soluție ce-am găsit-o atunci, pentru a mă vindeca de dezamăgire, fără a deveni cinică. Și atunci am scris cuvinte despre necuvintele – dor, iar pe acestea le-am cuprins într-o categorie ce-am numit-o la vremea respectivă, de dragoste nesfârșită.

După o vreme, s-a întâmplat să nu mai visez. Nu știu de ce, explicații ar fi multe. Dar acum, pregătind textul, visul m-a chemat din nou. M-a ispitit cu degete calde și bune. Am vrut să-i zic nu. M-am trezit prinsă între dorința de a-l lăsa liber să crească și nevoia de a fi precaută. Și, în mod paradoxal, deși sunt un om al extremelor, am reușit să găsesc calea de mijloc. Eu care nu-mi pot imagina cum e să visezi puțin sau să te bucuri cumpătat ori să iubești ca un om mare, m-am lăsat în mâinile visului meu. Nu mult. Doar puțin. Un minut. 60 de secunde. O nimica toată. Sau o eternitate.

P.S. Mi-am permis a republica acest text, pentru că atunci când a fost scris, nu a fost destinat cuiva anume.

Nu am habar ce alegeri voi face azi sau mâine. Cum am mai spus, există o probabilitate de 51 % de a lega într-un firesc, ceea ce trebuia legat încă de la începutul lumii.

Și de va fi să fie așa, îi voi putea spune lui, surâzând cumva : ” vezi iubitule ? eu am vorbit lumii despre tine, cu  mult timp în urmă”. Și probabil îi voi strecura scrisori cu litere – cuvinte – necuvinte născute din iubire, sub pernă. Ca să zâmbească când se trezește.

Despre procentajul de 49 % …păi  acum chiar nu am chef să mă gândesc la asta. Acum, am liber la vise. Timp de un minut – 60 de secunde, pot visa după pofta inimii mele. La un dans. Un dans al mâinilor. ( zâmbet )

….

Îmi plac mâinile şi ştiu că tu ştii.

Întind mâna şi îţi ating obrazul.
E un gest blând şi plin de tandreţe aşa ca între doi oameni ce se cunosc foarte bine.
Te cuibăreşti în palma mea, eşti tu şi vulnerabilităţiile tale, ştiind că eu n-am să te rănesc niciodată.
Cineva străin ar putea spune că e un joc al erosului. E mai mult de atât.
E o întâlnire din iubire.

Îmi prinzi mâinile într-ale tale, mă cuprinzi şi aşa faţă în faţă, suflet înspre suflet, ne vorbim.
Mai întâi aşa tăcut.
Curat, ca o ploaie cu stropi mici si transparenţi.

Îţi simt obrazul în palma mea şi cu degete de catifea refac conturul chipului tău.
E întuneric, s-a lăsat noapte înstelată, dar ochii mei de suflet te văd.
Te parcurg încetişor, ştiu că ai pleoapele lăsate ca nişte storuri, e clipa ta de dăruire şi de respir.

Mai întâi m-am apropiat de tine privind, pâna în cele mai ascunse cotloane şi în toate punctele cardinale ale inimii tale.
Mai apoi, ţi-am privit dansul mâinilor.
Ne aparţinem unul altuia, liberi fiind.
Tu poţi pleca oricând doreşti.
Chiar daca pe mine, asta m-ar intrista tare.
Eu pot pleca oricând vreau.
Chiar dacă pe tine, asta te-ar durea crunt.
Ne aparţinem unul altuia într-un joc al cuvintelor, fără vreun gând de posesie.
Între noi nu e nici o îngradire, nici o limitare.

Îţi vorbesc despre mâini.
Despre dansul mâinilor tale.
Mă opreşti cu un surâs, ce-l simt de-a lungul albastrului. Îmi ticăi acolo, pe antebraţul stâng ca un ceas interior ce arată un timp al creşterii.
Şi atunci îţi spun aşa tăcând.
Îţi povestesc despre mâinile tale puternice şi bune, ferme şi blânde. Despre mâinile ce alină şi mângâie, despre mâinile ce vindeca şi daruiesc, mâini tandre ce protejează eliberând. Mâini calde, înălţate spre lumină precum într-o rugaciune solitară pe un câmp. Mâini ce au ascuns, apoi au arătat urme de răni, acum cicatrici şi asta aşa, ca un copil bălanganindu-se de pe un picior pe altul şi privind lumea printr-un ochean fermecat. Mâini ce nu se tem să iubească şi să creadă. Mâini ce construiesc şi apoi însufleţesc idei şi vise, fără a se dezice de singurătatea cea singură, amară şi senină.

Îţi plac mâinile şi stii că eu ştiu.

Aşterni sărut alb în cuibul palmelor mele.
Îmi lipesc buzele de cicatricile mâinilor tale.
Într-un dans al mâinilor îmbrăţişate astăzi şi-n toate zilele şi nopţile.