Dureros de frumos!
Şi de-abia acum îmi dau seama ce mult am pierdut că nu am avut timp să merg la atelierul Maestrului Măiastrei, cînd am fost pentru trei zile la Paris…
exact asa am resimtit si eu a fi ; dureros de frumos…
Poate ca atunci n-a fost momentul potrivit sa vizitezi atelierul maestrului. Poate ca acel timp iti va veni, si drumurile te vor duce, din nou, incolo.
Lotusull, vezi si asta este o forma a iubirii, asa cum spuneai tu intr-o postare. Iubesc gindurile si sufletului acestui om, si-i multumesc ca ni le-a daruit si noua, prin opera lui.
Cu ani in urma am vazut tabloul “Pasarea Maiastra”, in atelierul Doinei Levinta, de la Sosea, in Bucuresti. Este un tablou care te hipnotizeaza prin frumusetea lui.
Ma gindesc la el si simt cum fericirea imi ocupa sufletul. In gind, ii multumesc celui care l-a creat, de fiecare data. Ce dar imens adus atitor oameni!
Am avut o tresarire cand am citit ce zicea despre unirea barbatului cu femeia ca fiind o poarta…iubirea, ca fiind o poarta cate dincolo…mai stii ce povesteam, mai adineauri? Acelasi lucru…wow!
Tuturor celor cu inima curata ce treceti pe aici, fie ca lasati cuvant ori necuvant, va doresc o zi in care sa va bucurati de tot frumosul ce-l veti intalni :)
Eu voi ajunge abia maine la calculator, dar am sa ma bucur de urmele voastre, in ce fel vor fi sa fie.
nici eu nu m-am saturat privind. Si la fel, probabil ca tine si ca altii, la randu-mi am amutit.
Tare as vrea sa stiu cine este omul care a alaturat atat de fericit in videoclip muzica, imaginile, mesajul. Poate intr- zi o sa aflu :)
Lotusull, gindindu-ma la ultimile tale doua postari, nu pot sa nu fiu uimita de mintea copiilor, total deschisa la castele de clestar pe fundul marii, copaci de margean. Mintea copiilor viseaza fara niciun obstacol. Nimic nu este imposibil.
Marii creatori cred ca-si pastreaza aceasta mare calitate, de a avea vise fara limite.
:)
si eu cred ca, cei ce au reusit sa-si pastreze copilul interior, vad altfel lumea; cumva cu deschidere, cu sufletul, cu inocenta si de aceea nu exista nici un obstacol :)
Dureros de frumos!
Şi de-abia acum îmi dau seama ce mult am pierdut că nu am avut timp să merg la atelierul Maestrului Măiastrei, cînd am fost pentru trei zile la Paris…
Tiberiu,
exact asa am resimtit si eu a fi ; dureros de frumos…
Poate ca atunci n-a fost momentul potrivit sa vizitezi atelierul maestrului. Poate ca acel timp iti va veni, si drumurile te vor duce, din nou, incolo.
Lotusull, ma inclin in fata acestei opere geniale. Privesc cu uimire si dragoste aceasta punere in viata a gindurilor si simtirilor sufletesti.
Odille draga,
cu capul plecat la randu-mi, iti spun asa, cu vorbe putine, ca gestul tau imi pare frumos si firesc.
Lotusull, vezi si asta este o forma a iubirii, asa cum spuneai tu intr-o postare. Iubesc gindurile si sufletului acestui om, si-i multumesc ca ni le-a daruit si noua, prin opera lui.
Odille,
de aceea fac eu distinctie intre indragosteala si iubire.
Caci iubire este, asa cum ai spus, si aici.
Cu ani in urma am vazut tabloul “Pasarea Maiastra”, in atelierul Doinei Levinta, de la Sosea, in Bucuresti. Este un tablou care te hipnotizeaza prin frumusetea lui.
Ma gindesc la el si simt cum fericirea imi ocupa sufletul. In gind, ii multumesc celui care l-a creat, de fiecare data. Ce dar imens adus atitor oameni!
Da Odille,
e vorba de un dar adus noua oamenilor. Si nu trebuie altceva decat sa-l primim.
Am avut o tresarire cand am citit ce zicea despre unirea barbatului cu femeia ca fiind o poarta…iubirea, ca fiind o poarta cate dincolo…mai stii ce povesteam, mai adineauri? Acelasi lucru…wow!
Aura,
daaaa, mai stiu ce povesteam mai adineauri :)
Parca incetisor, incetisor se cern toate si ne apropiem de esenta.
Tuturor celor cu inima curata ce treceti pe aici, fie ca lasati cuvant ori necuvant, va doresc o zi in care sa va bucurati de tot frumosul ce-l veti intalni :)
Eu voi ajunge abia maine la calculator, dar am sa ma bucur de urmele voastre, in ce fel vor fi sa fie.
O zi frumoasa si tie, Lotusule! Si zambet :)
Maria,
a fost o zi frumoasa, multumesc :)
Zambet bun si tie :)
Frumos, doar frumos. Am ajuns la atelierul lui din Paris si m-am facut mica in fata incercarilor de a crea perfectul.
OFZ,
daca as ajunge acolo in atelier, probabil as simti nevoia sa fac la fel ; si in gestul acela de a ma face mica mia ar fi admiratie, recunostiinta…
Lotusull, foarte multa iubire in aceasta creatie, pe blogul tau si mai ales in sufletul tau. Iti zambesc!
Colorful,
iti zambesc si eu si-ti multumesc ptr cat de frumos vezi tu cu ochii tai de suflet totul :)
Brincusi, fara cuvinte un monstru sacru, care la nascut dumnezeu ca sa duca faima Romanilor care sunt nascuti creatori.
Pisicaru,
da – dincolo de drumurile vietii sale, Brancusi este roman si da, a primit de Sus darul de a vorbi prin creatiile sale despre multe.
ştii că m-ai amuţit? tot privesc şi nu mă mai satur…
Psi,
nici eu nu m-am saturat privind. Si la fel, probabil ca tine si ca altii, la randu-mi am amutit.
Tare as vrea sa stiu cine este omul care a alaturat atat de fericit in videoclip muzica, imaginile, mesajul. Poate intr- zi o sa aflu :)
Un infinit..un vis?
Virusverbail,
privind, parca nu mai ai nici o indoiala ca infinitul exista :)
Lotusull, gindindu-ma la ultimile tale doua postari, nu pot sa nu fiu uimita de mintea copiilor, total deschisa la castele de clestar pe fundul marii, copaci de margean. Mintea copiilor viseaza fara niciun obstacol. Nimic nu este imposibil.
Marii creatori cred ca-si pastreaza aceasta mare calitate, de a avea vise fara limite.
:)
Odille,
si eu cred ca, cei ce au reusit sa-si pastreze copilul interior, vad altfel lumea; cumva cu deschidere, cu sufletul, cu inocenta si de aceea nu exista nici un obstacol :)
Pingback: Carti de la A la Z | Thoughts about nothing…
Pingback: Tacerea de miercuri « Tiberiuorasanu's Blog