Etichete
Am primit de la OFZ o leapșă amuzantă. Pentru a răspunde, m-am vazut nevoită să privesc. O dată, in dulapul meu cu haine, pentru a vedea ce zace pe acolo. Și încă o dată, pe undeva prin sufletul meu, în încercarea de a identifica resorturile interioare, ce m-au determinat să aleg și să cumpăr anume textile și nu altele.
Ca să fie clar de la început, cred că e important să precizez că, nu sunt ahtiată după haine. Mă obosește să colind magazinele, să casc ochii ori să probez la infinit. Incursiunile mele prin magazinele de haine sunt rare și atunci merg, având în minte exact ceea ce caut. În mod evident, n-am nimic cu cei ce au o pasiune pentru haine, prietena mea cea mai bună din viața reală este așa , lucru care nu afecteaza cu nimic prietenia noastră. Atât doar că nu o ( mai ) însoțesc prin magazine când vrea să-și cumpere ceva. Am fost o dată și mi-a fost suficient ( zâmbet ).
În linii mari și late, în strânsă legătură cu starea mea interioară, am doua ipostaze în ce privește hainele : cea de copil al străzii și cea de maimuță ( emoticon zâmbet ). Atunci când mă simt precum un copil al străzii, mă îmbrac simplu, adică blugi, tricou sau maieu. Nu mă machiez, folosesc doar o cremă de față și un gloss de buze. În al doilea caz, de vină fiind dimensiunea mea histrionică, sunt asemeni unei maimuțe. Adică mă împopoțănez cu tot ce găsesc, în mod evident asortez totul, pentru că am un fix ( se poate citi dimennsiune obsesională ) cu asortatul. În faza de maimuță, mai adaug diverse accesori gen cercei, brățări care clincăne, mă rujez sau îmi colorez ochii, cum s-ar spune, pun la bătaie un întreg arsenal și eu plutesc serafică într-un nor de volănașe, sfidând trecerea lumii. În ambele cazuri, e prezent parfumul sau apa de toaletă și asta pentru că, senzorial, olfactivul e la loc de cinste. ( recunosc, mi se mai întâmplă să fiu ușor primitivă și să amușin oamenii, desigur foarte discret. E important pentru mine să le identific mirosul ).
Și acum să deschidem dulapul și sertarele ( zâmbet ).
Nu, nu e mare lucru înăuntru. Am puține haine. În general, nu suport să am multe haine pe mine, nici măcar iarna ( probabil de aceea sunt tot timpul vânătă de frig ). Ca și cromatică, pe lângă nonculorile alb și negru, hainele mele sunt în tonuri de albastru, portocaliu sau roșu. Nu-mi place rozul, dar am un maieu roz. Și habar n-am de ce, deși îmi place mult verdele, nu prea am haine verzi. Și o singură bluză maro. ( ne spunea un profesor că, preferința excesivă pentru haine de culoare maron, e indice clar al materialismului ; din observațiile proprii, am întâlnit oameni ahtiați după bani îmbrăcați în toate culorile curcubeului, deci… ). Nu suport hainele pe gât, am senzația că mă sufoc. Ca atare, nu port fular, helănci ori alte chestii în jurul gâtului ( nici măcar lănțișor, fie el și de argint, că aurul nu-mi place ).
Nu cred că ” haina îl face pe om ” , dar nu mă deranjează dacă alții cred ( și ) în asta. Mă interesează ce se află mai departe de haine. Simbolic așa, mă fascinează procesul de dezvelire/ dezvăluire/ dezbrăcare. Pentru că sunt aproape patologic de curioasă, vreau să știu, să aflu cât mai mult. Evident, tot ce vrea acel om să-mi dezvăluie despre el și asta pentru, că intrările în forță în sufletul cuiva, nu intră în aria mea de interese. Când nu mi se permite accesul, mă iau și plec ridicând din umeri.
Știu că unii se vor întreba, de mie îmi place să fiu dezbrăcată. De aparențe, desigur, rușinică să-i fie, cui s-a gândit la altceva ( zâmbet ). Păi, depinde. Depinde de omul ce se află în fața mea. Pentru că uneori, țin cu dinții la imaginea mea și nu-i chip să-mi înlăture cineva, ceva. Alteori, mi-e suficientă o mică provocare și mă dezvălui singură. Sau las, așa încetișor să-mi fie înlăturate vălurile. Deși uneori, strict intuitiv, întreg proces al dezbrăcării simbolice, se petrece mult mai repede și cumva de la sine. Asta se întâmplă când între oameni se naște încrederea. Dar aceasta e deja, altă poveste ( iarăși zâmbet ).
Dau leapșa mai departe către : Andres, Alina, ODLM și Sara. Bineînțeles, dacă cineva mai dorește să-și deschidă dulapul, e liber s-o facă ( zâmbet )
…
P.S. Am scris cu plăcere aceste gânduri. Și am vorbit serios, jucându-ma printre cuvinte. Iar de ascultat, am ascultat asta ( aici e un anume zâmbet, cumva năstrușnic, frumușel mascat de seriozitate ).
Draga Lotusica, dupa ce am citit randurile tale si am zambit larg admirand stilul tau de a scrie, de a purta hainutele si de a fi atat de placuta, incerc sa fac fata unei confesiuni cu obrajii inrositi si sa-mi adun puterea de a recunoste faptul ca ma aflu la polul opus :). Ca in fata dulapului ma incearca ciudate senzatii, de la tradarea bluzei care ieri imi placea cum imi sta si astazi parca e de nepurtat, pana la momentele de “extaz textil” la vederea, probarea, si asortarea cu sandulutele potrivite a unei rochite pe care astept sa o scot in lume la urmatorul eveniment.
Mai recunosc si am puterea sa asez negru pe alb faptul ca uneori scot cu hotarare unele haine care nu stiu sigur cum imi mai vin, si incep sa le probez desi nu se anunta vreo plecare in aer liber , ci doar in lungul holului pana la televizor sa-l dau mai tare.
Apucaturile cred ca le am din copilarie cand ieseam in fata blocului si faceam “parada modei”. Era musai sa iesi din casa cu 3 fuste pe tine (fara sa te vada mama), un tricou, o vestuta si poate si o esarfa de-a mamei si apoi le schimbam pentru a diversifica tinutele, tricourile musai erau innodate pe rand, in fata, intr-o parte, in spate…Uite m-ai facut sa oftez a nostalgie cu tema asta! Cand ma gandesc la cele mai frumoase hainute pe care le-am imbracat parca aud masina de cusut la care statea mama si de unde ieseau rochita albastra de banchet, fusta de catifea, bluza de panza topita facuta dintr-o bluza de-a ei…si multe, multe altele pe care le pastrez si pe care nu le-am pus in saci de dat nici pana in ziua de azi. Sunt multe si frumoase amintiri legate de haine si sincer imi plac toate cele care imi dau senzatia de bine, de feminitate si uneori de melancolie croita pe masura mea!
Dunia mea,
tu esti un om cu suflet frumos si asta se simte, indiferent de cata ” parada modei” ai face :)
Cred ca semeni cu prietena mea din viata reala, numai ea se extaziaza atat la vederea unor textile :)
Crede-ma, chiar am avut in fata ochilor imaginea ta, plimbandu-te prin fata dulapului si incercand/ proband/ admirandu-se in oglinda :)
Zambetele din paranteza au strabatut toata distanta pana la mine. Stiam eu ca se ascund multe sub figura ta pasnica, dar om al strazii si maimuta?! La asta nu ma asteptam :) Totusi cred ca toti oscilam de la ‘lasa-ma ca azi n-am chef’ la ‘nu-i asa ca se observa ca m-am aranjat?’ Si cum de multe ori in metroul aglomerat observ, m-am gandit ca n-ar fi rau sa-mi bag nasul si la mine in dulap. Si la altii, evident :) Cu bine!
OFZ,
ce bine ca ai simtit zambetele, ce bine ca ai zambit la randu-ti :)
Mizam pe intuitia ta de a trece dincolo de figura mea pasnica :)
In ultimul timp, sunt mai mult copil al strazii decat maimuta. Na, asta sunt eu :)
Tare draguta leapsa ta :)
Lotusull, cred ca din postarile tale as fi putut sa descriu stilul tau de a te imbraca si culorile care iti sunt dragi. Stil deschis si gratios.
Ai abordat un subiect foarte placut mie. Pt mine hainele nu sunt niste simple obiecte, ele sunt cele care exprima starea mea de spirit din acel moment, imi sunt prietene.
Uneori ma simt ca liliacul, alteori bleu ca cerul, si de cele mai multe ori fuschia, sau albastru electric.
Voi repeta ceea ce a spus Doina Levintza, fiecare femeie trebuie sa aiba un stil, stil bazat pe cum simte ea ca este, stil bazat pe ce imagine vrea ea sa proiecteze despre ea insasi.
Dupa parerea mea aceasta este secretul unui stil care sa puna in valoare esenta spiritului unei femei, in mod subtil.
Eu pot sa caut o rochie si citiva ani. Daca nu este ceea ce sunt eu, nu voi cumpara, dar imi place sa intru in magazine. Iubesc croielile si culorile. Sufar cind vad cite haine sunt slutite si prost facute.
In momentul in care o vinzatoare imi aduce o esarfa, sau cine stie ce alt accesoriu, inseamna ca rochia nu este completa. O rochie trebuie sa fie ca si cum te imbraca o apa, sa cada usor si unduit.
In ultima mea vizita in Romania am primit cadou de la o prietena, o pereche de cercei colorati ca niste vitralii. Asa de dragi imi sunt incit as vrea sa-i port si cind dorm.
Odille,
cred ca odata ai scris pe la Alina, despre o pjamaluta roz :). Sau cel putin eu asa imi amintesc, scuze daca ma insel. Stiu ca m-am gandit atunci ca tu esti ” ca liliacul, alteori bleu ca cerul, de cele mai multe ori fuschia sau albastru electric ” . E drept, tu fiind o zodie de apa, m-am gandit mai mult la albastru ca fiind culoarea hainelor tale preferate.
Foarte frumos cu cerceii primiti de la prietena ta. Cand iti misti capul, clincane ? Am eu un fix cu cerceii si bratarile care clincane :)
Lotusull, nu m-am gindit, dar ai dreptate, culorile si nuantele marii sunt culorile sufletului meu. De citiva ani am adaugat fuchsia, liliachiu, poate si pt ca mi-a fost sufletul mai involburat. :)
Oh, da, cerceii clincane si stralucesc, ca vitraliile in lumina soarelui.
:) Nu sunt prea anglo-saxoni! :)
Odille,
cred ca uneori, culorile ce le asternem la suprafata trupului, vorbesc despre starile noastre. E bine cand incercam sa le deslusim, sa le gasim un sens. Asta inseamna ca, patrundem in interiorul nostru, acolo unde e singurul adevar.
Cerceii aceia trebuie sa fie o minunatie :)
Plec si eu la Pilates. O zi frumoasa sa ai Odille :)
Lotusull, cerceii sunt o dulceata. As vrea sa-i port si cu ce nu se asorteaza. Oricum, in casa clincanesc cu ei toata ziulica! :)
O zi frumoasa, si-ti multumesc.
Odille, zambet tie :)
hmmm… lotusicaaa! ştii că semănăm? :lol: mă enervează sedinţele de shopping, deşi am un soţ care le adoră. şiii…. amuzinez oamenii toată ziua! :lol:
prin dulapul meu e linişte: mult negru, ţinute business, alb, verde. am alergie la maro şi toată gama, nu suport nici măcar bej, aşa cum mă irită şi rozul. şi nu port zdrăngănele. şi acelea mă fac să mă zburlesc.
ştii la ce ne deosebim? deşi ador lumea parfumurilor, le folosesc rar… dar în general un nou parfum pentru mine este rezultatul unor îndelungi căutări, de ani de zile.
Psi frumos,
pai si fostul meu sot adora sedintele de shopping :).
Noroc ca nu exagera :)
Exact asa mi-am si imaginat ca esti, un amestec de candoare cu sobrietate.
Ma gandesc ca n-ai sa te zburlesti la mine daca atunci cand ne-om intalni in fapt, oi fi in faza de maimuta si voi clincani din toate accesoriile mele :)
Acuma m-ai facut curioasa. Cauti de ceva timp o combinatie de arome noi ? Iti doresti ceva, visezi la ceva ? :)
știu exact ce vreau acum: terre d.hermes. este un parfum masculin, n-ar fi primul pentru mine, l-am mirosit deja… :D
când ne-om vedea poți să fii în orice fază vrei: eu nu judec oamenii…
Psi blandut,
faptul ca nu judeci oamenii, a fost primul lucru pe care eu l-am intuit despre tine. Cumva, asta e o evidenta :)
Stii, se spune ca uneori, nu stiu cat de des, dar uneori, ceea ce este aparent intr-un fel, ascunde la polul opus exact contrariul. E un fel de echilibrare a balantei.
In acest context, mi s-a intamplat sa intalnesc oameni, si femei si barbati, ce sub aparente sa le zicem colturoase, ascundeau nespus de multa delicatete interioara. Mai ca venea sa mergi pe varfuri prin sufletul lor.
Deci, un parfum masculin, e tot un parfum :)
Foarte draguta leapsa asta Lotus! :D Cred ca am nevoie de o stare de zen ca sa o duc la bun sfarsit… Bine ca am facut ordine in dulap, ca daca imi dadeai asta acum vreo saptamana sau doua, aveam atac de panica :D
Andres,
faci tu cand simti ca poti. Adica atunci cand esti in starea zen :) :)
Na, ca daca e cu atac de panica, cred ca am o imagine despre ce e in dulapurile tale :)
De ce tii cu sotul meu???:-) :-) :-)
Pai daca ma bag cu capul in dulap,trebuie sa fac si curatenie,nu? bine,o preiau…dar maine ca acum e prea noapte si nu vad prea bine pe intuneric.
Te-am pupat ,noapte buna.
Sara,
ce sa zic de curatenie…la mine e optional, ca nu-mi prea place sa aranjez haine. De fapt, nu-mi place nici sa le calc. Si uite asa, ajungem la o lista intreaga despre ce nu-mi place sa fac :)
Faci leapsa cand ti-e tie bine :)
Te pup si eu, noapte buna.
P. S. Incerc sa fiu echidistanta, sa nu tin cu nimeni. Na, nu stiu daca intotdeauna imi iese :)
hmmm,lasa ca stiu eu ca vreti sa ma puneti la treaba! :-)
Somn usor
:) :)
Noapte buna Sara.
Iar maine, vezi tu ce rezolvi cu treaba :)
Lotusull,
O imagine pt tine a apelor din Bahamas.
http://www.glogster.com/media/4/20/96/30/20963050.jpg
Toate nuantele posibile de turcoaz, combinate cu nuante de albastru adinc.
Noapte Buna! :)
Odille,
tare multumesc pentru imagine, e superba. Uitandu-ma la ea, mi-am amintit ca am un creion de ochi turcoaz si de destule ori, cand sunt in faza aia de mainuta, ma pictez cu el la ochi :)
Iar albastrul, e albstru, cea mai frumoasa culoare pentru mine.
Lotusull, te si vad cu creionul turcoaz, alintindu-te in oglinda. :) Iti sta bine de tot.
Este 3 dimineata la mine si nu pot sa dorm. Va trebui sa aplic metoda fluturasilor colorati: Un fluturas bleu, doi fluturasi galbui cu buline negre, trei fluturasi roz…… :)
O zi frumoasa!
Odille,
pai cand ma uit in oglinda si-mi pictez fata, chiar ma alint :)
Vaaai, pai hai incearca sa dormi, e devreme tare la tine. Daca nu merge cu fluturasii, incearca un mic exercitiu de relaxare : stai cu ochii inchisi si iti vizualizezi, pe rand, toate partile corpului. Incepi de la picioare si ajungi sus. E ceva de genul : piciorul meu drept e relaxat; simt o caldura placuta cum circula prin el; devine tot mai greu, se contopeste cu cearceaful. Si tot asa. Cand ajungi sus, alunga gandurile din cap si vizualizeaza o imagine preferata. Mie imi plac valurile marii.
Somn bland sa ai Odille :)
Ma bucur ca ti-a placut imaginea trimisa cu drag.
:)
Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Dulapul cu haine
Lotusull, iti multumesc pt gindul bun, dar am renuntat la somn, aproape terminasem toate combinatiile de culori pt aripioarele fluturasilor. :)
Astazi, numai liliachiul poate exprima cum sunt. Pina si rujul este o nuanta palida. :) Avem o intilnire la vreo 160 Km de Toronto.
Te las si va las cu bine.
Odille, din nu stiu ce motive, nu pot sa-ti raspund direct la comentariu, asa ca, o fac asa, intelegi tu :)
Cum ti-e tie bine. Eu nu prea rezist la nesomn. Devin maraicioasa si bosumflata si capricioasa si aproape imposibila :)
Si tu sa ai drum bun acolo, asa in nuante de liliachiu :)
Offff…asa fac cand deschid dulapul. Am putine haine, mohorate si…marimea XXL. Nu ma mai incapea nimic din ce-am avut inainte de casatorie, ca dupa n-am facut altceva decat sa ma ingras :( Eh, si inainte eram plinuta, daca stau bine sa ma gandesc poate si din cauza curelor de slabire succesive care mi-au adus in loc de kile in minus, aproape dublu in plus si care mi-au nenorocit stomacul. Sunt si eu vinovata, ca sunt o pofticioasa :( si nici mare sportiva nu sunt, acum dupa ce alerg dupa o minge saltatoare care e iubitul meu fiu, sunt doar epuizata… :) Macar mai dansam inainte, mi-e dor de asta…sunt intr-un impas din punctul asta de vedere.
Imi place culoarea, nici nu stiu de cand n-am mai luat o haina pe mine si sa-mi placa cum arat, fug de cumparaturi ca de cele mai multe ori nu-mi gasesc nimic. Ati vazut ce hidoase sunt hainele mari? Parca sunt croite sa te sluteasca si mai mult…si materialele…poliester si culori respingatoare…
Deocamdata beau apa. Si traiesc viata asa cum e…
Aura, fac si eu of, pentru ca nu pot sa poastez raspuns la comentariul tau, cred ca blogul meu a luat-o razna de la ploaie.
Stiu sa-ti spun ca tu esti unul din cei mai profunzi oameni ce i-am cunoscut. Ai un suflet curat si inocent si o intelegre a lucrurilor, dincolo de obisnuit. Faptul ca sufletul tau e inchis intr-un trup ce poarta marimi mari, pentru mine nu schimba cu nimic felul in care te percep.
Inteleg insa cum e sa nu te simti confortabil in corpul propriu.
La randu-mi, candva, adolescenta fiind, m-am chinuit cu tot soiul de cure de slabire, una mai prosteasca decat alta.
In timp am renuntat.
Iar acum, nici sa nu mai aud de asa ceva. Sunt indisciplinata si nu pot sa mananc la ore fixe si doar anumite chestii. Simt ca ma frustreaza asta.
De un timp, de cand am mai crescut si mi-am gasit linistea interioara, ma simt mai bine, nu chiar tot timpul, in corpul meu.
Am invatat sa-mi accept formele.
Nu sunt os si piele, am o conformatie tip clepsidra si atunci cand dau iama in dulciuri :P , am tendinta de a mai adauga un colacel pe ici, pe colo :)
Imi zic ca nu-i bai si nu ma mai incrancenez.
Ca de cate ori ma incrancenez, fac numa prostii.
O iau incetisor.
De un an si vreo doua luni, fac pilates.
M-a ajutat mult. Nu sa slabesc, ci sa-mi tonific muschii.
Si am grija nu la ceea ce mananc, ca si aici sunt dezordonata si mega pofticioasa, ci la cantitate. Adica mananc absolut orice, dar nu chiar cat imi vine. Ca uneori imi vine, parca n-am limite :)
Si de obicei, las un interval de cel putin trei ore, intre mese.
Incerc sa nici nu le amestesc foarte mult. De exemplu, nu mananc niciodata prajitura dupa masa principala. De fapt, niciodata nu mananc doua feluri la o masa, ci las intre ele intervalul de trei ore.
Incerc sa beau si apa, uneori chiar ma stradui ca nu-mi vine nici din asta :)
Imi place apa aia cu bulbuci putini si in timp ce o beau, imi spun singura ca bauturile tip cola sunt o mare porcarie ( adica incerc sa ma fentez singura cum ca, nu mi-ar place cand de fapt, imi plac ) :)
Cum iti spuneam, tu esti un om cu suflet frumos. Si pentru mine asta e nespus de important.
Imi zicea un fost iubit ca, intr-o zi o sa ma indragostesc de Quasimodo. Facea misto de mine. Imi spunea ca, probabil am sa gasesc eu ceva frumoss la el si am sa ma indragostesc pana peste urechi. Eu acuma zic ca el, habar n-avea ca, dincolo de trupul in care suntem inchisi si care e perisabil, mai exista ceva. Ceva ce niciodata nu moare.
:)
Lotusull, sper sa ma crezi cand iti spun ca si dulapul meu nu ese ticsit de haine ci doar am lucruri pe care le imbrac din necesitate. Ni am avut niciodata un cult aparte pentru vestimentatie, cred ca acest lucru se datoreaza firi mele usor baietoase si putinelor haine pe care le-am avut in toata copilaria si adolescenta mea. Nu vreau sa las impresia unei frustrari, da chiar am avut doar atat cat sa am minimul decent si absolut necesar. Doar acum, din motive de adaptare la societate sunt mai multe haine la mine in dulap, pe care insa le sortez adeseori si le impart, cu placere, celor care poate s-ar bucura mai mult de ele. Desi cam conservatoare de felul meu, hainele nu ma motiveaza intr-atat incat sa pun mare pret pe ele. Stiu, insa, ca hainele fac adeseori servicii foarte mari celor ce le imbraca. Mai exact, conteaza foarte mult cum esti imbracat in ochii foarte multor semeni de-ai nostri. Si multe usi se deschid datorita prezentei vestimentare. Am trait propriile-mi experiente in acest sens. In ciuda acestui fapt, tinuta preferata este cea sport, lejera si deloc sofisticata.
Sigur ca sunt de acord cu ceea ce ai scris referitor la sufletul unui om, pe care nici o haina nu-l aranjeaza daca el nu este frumos. Dar pana la suflet, multi nu stiu sa ajunga. Se opresc la trup, pe care il dezbraca repede sau nu-l doresc defel :)
Moi draga,
eu cred ca fiecare este liber sa decida cat de mult vrea sa cunoasca dintr-un om. Daca cuiva ii este suficient ambalajul, ce sa zic, e treaba lui :)
Si eu am trait experiente legate de vestimentatie, dar cum din fericire, chiar nu-mi pasa de etcihetele ce mi le-ar putea atarna niste necunoscuti, a fost chiar distractiv :)
Despre cei ce dezbraca doar trupul, fara a atinge nici un colt de suflet, cred ca s-ar putea scrie romane.
Fiindca te cunosc si real, chiar am presupus ca hainutele tale sunt asa cum le-ai descris. Cred ca stii ca, sufletul tau de om bun si inocent a fost cel care m-a atras. Atunci, in libraria aceea, ai fi putut veni imbracata si intr-un sac ca tot asa as fi simtit fata de tine :)
P.S. Musafirii mei au plecat si acum s-a lasat linistea. Ne auzim duminica :)
Corect, duminica ne auzim :) Noapte buna! :)
Noapte buna Moi draga :)
Dragele mele Lotusull si Moi, frumusetea este ca fiecare putem sa ne exprimam prin haine felul cum suntem si cum ne simtim bine.
Eu cred ca a fi femeie este un mare dar. Ne putem imbraca cit de normal, sau cit de fistichiu dorim, in timp ce de la un barbat este de asteptat sa poarte un costum de haine.
Acel costum nu poate sa fie decit sobru, in niciun caz liliachiu, fuchsia, roz, cu paiete, lucios, etc.
Daca dorim ne cocotam pe tocuri de 7 cm, dar putem sa purtam si balerini.
Daca avem chef sa ne fardam cu un creion dermatograf turcoaz, este minunat, ca sa nu mai vorbesc despre gama de culori a rujurilor care ne este complet deschisa.
Ne putem alinta, motza cit dorim, bineinteles in limita decentei.
Avem o foarte mare gama de posibilitati de exprimare.
Odille,
e drept, barbatii au mai putine optiuni vestimentare.
Ca tot veni vorba, nu am anumite preferinte. Stiu doar ca, in general si strict referitor la aspectul fizic, nu-mi plac acei barbati – cred ca metrosexuali le spune :). Si adaug listei mele de asa nu, acei barbati ce practica excesiv un sport, apoi umbla cu tricouri fara maneci, astfel incat sa li se vada bicepsii umflati :)
Asta e referitor doar la fatada, ca daca intram in profunzime la tarele de caracter, lista e mult mai lunga :)
Oricum, e clar ca e chestie de gusturi.
Azi o sa am o zi lunga. O sa ajung la calculator abia spre seara.
O zi senina Odille
:)
O zi frumoasa Lotusull!
Impartasesc opiniile tale. As mai adauga si barbatii care poarta tot felul de lanturi si inele. :) :)
Odille,
dar sa fie lanturi din acelea adevarate, incolacite de cateva ori in jurul gatului :)
Am avut o zi frumoasa, multumesc :)
Asta arata si cit suntem noi de avantajate. Putem sa purtam coliere din rotocoale de lem frumos colorate, sau coliere pretioase, inele, cercei care sa clincane si sa straluceasca.
Sa ne bucuram de aceasta sansa din tot sufletul. :) :)
Odille draga,
eu cred ca e tare bine ca existam noi si exista si ei. Unii fara altii, am fi tare singuri.
Cred ca noi avem anumite avantaje, asa cum si ei au. Ca o gluma asa, zilele acestea fiind foarte cald, am vazut destui barbati in pantaloni scurti si cu bustul gol. Si mi-am zis : ia te uita ! ce bine sa fi barbat ! poti umbla atat de lejer imbracat :):)
Draga mea Lotusica,
Nu mi-as putea niciodata imagina sau dori, o viata in care sa fie numai barbati, sau numai femei.
De cine ne-am indragosti noi cu disperare, :) cine s-ar indragosti de noi, alinta si proteja, cine ne-ar intelege atunci cind ne plingem ca nu avem cu ce sa ne imbracam, :) desi dulapurile sunt pline cu haine, cine ne-ar asculta dragalaseniile sau ingrijoararile, cine ar fi audienta noastra atunci cind probam o sumedenie de rochite si margele si nu ne putem hotari ce anume sa purtam, pe cine am indragi atunci cind am vedea cu cita dragoste isi privesc si ocrotesc copilasii?
Asa cum bine ai spus tu in postarile tale, iubirea este esenta vietii.
Odille,
eu chiar cred ca Iubirea este o forta. Si m-am intrebat, de ce oare se intampla uneori, ca ea sa aduca suferinta ? Pentru ca in capul meu, Iubirea adevarata nu aduce decat bucurii.
Lotusica, gindesc la fel ca tine si tutusi, cred, ca cea mai mare suferinta o aduce cea mai mare iubire.
Incerc sa inteleg, dar inca nu am gasit raspunsul.
Weekend frumos! :)
Odille,
ma gandesc ca poate daca reusim cumva, sa trecem la un alt nivel de intelegere a lucrurilor, iubirea nu va mai fi asociata cu suferinta.
Si tie un week frumos :)
Ma uit in dulap zilnic ca-i musai. Si citeodata ma intreb de unde au rasarit anumite bluzitem, cu eticheta pe “dinsele”. Ma rog, le-oi fi cumparat demult si am uitat de ele. Nu-mi mai plac sedintele de shoping. Cind ma duc la shoping ma duc direct la magazinele preferate-vreo trei-si am noroc sa gasesc ce doresc. Nu mai am rabdare sa caut in toate magazinele. Si asta mai ales simbata cind consumatorii destoinici merg la cumparaturi ca disperatii. Consum
curat mon cher. Hihihihihi
o seara faina!!! macar la Timi, ca aici este vreme de noiembrie
te pupa habauca
Ei Dana, copil aiurit :)
Cred ca noi doua ne-am intelege la cumparaturi de haine, asa scurt si la obiect :)
La Timi a fost o caldura groaznica, timp in care am functionat pe nivel de avarie. Acuma s-a mai racorit, s-a innorat si toata ziua am cascat si mi-a fost somn. Ce sa mai zici, nici cum nu mi-e bine :)
Te pupa Lotusul :)
eeeiii…lotussss…bunaaaa…am lipsit…am haladuit…..
si-am poposit sa vad ce mai faci, ce-ti mai fac prietenii din casuta ( am citit toate comentariile)…la subiect, sau pe langaaa…..despre haine: pai, na, imi plac dar obosesc repede prin magazine, nu numai din cauz aprobatului, dar tot fac socoteala’n gand : asta-i scumpa, asta are materialu’ prist si o gramada de bani, asta mi se asorteaza la prea putine alte haine ce le am,….tot cumpanesc…pan’la urma, tot iau ceva cat de scump ar fi daca-mi place; spre deosebire de o prietena de a ta de aia, mie-mi palce maronul, in toate nuantele si-l asortez cu portocalui si bleumarin….chiar colegele mi-au spus, draga, dar mai schimba si tu nuantele….nu stiu, nu pot, deocamdata….
iar apropos de zorzoneleee…pai, na’ ca-mi plac si depinde de stare si…loc…fara un accesoriu…parca nu’s eu….fara machiaj…oooo…jale, gasesc eu timp mereu sa mi-l aplic, fara, parca-as fi “dezbracata” pe strada si mai e ceva….m-am analizat…eu sunt ceva mai atenta la imbracat si machiat pentru ca…toate astea ma ascund foarte bine, da, da, nimeni nu stie ca, totusi, in sufletul meu e gol si pustiu si’ s mahnita, am si eu ofurile si neimplinirile si pierderile mele….daca am ruj pe buze si rimel pe gene….totul pare ok
nu mai zic, am o boala mai noua la tocuri si atunci….am scapat, sunt lasata’n pace ca arat bine, totul e in regula cu mine… :)….vai ce mult am vorbit…:)…mai e cineva pe aici pentru care imbracatul si machiatul sa aiba asa sens?
Windy, bine ai revenit :)
Hai ca le iau pe rand sa nu-mi fuga ideile :)
Cred ca tot ceea ce este omenesc are un sens, deci si machiajul si felul tau de a te imbraca are relevanta. Atat doar ca cea mai buna interpretare este cea proprie, imprtant este ca tu sa cauti in tine si sa gasesti semnificatiile. As putea s-o fac si eu, dar riscul de a specula pe langa e prea mare :)
Combinatia maron – portocaliu este grozava. Eu zic sa schimbi nuantele abia atunci cand vei simti tu nevoia. Eu am umblat mult timp in negru si lumea imi zicea ca sunt cam sumbra asa. Na, gura lumii sloboda, am renuntat la negru abia cand am simtit eu ca pot s-o fac.
Cred ca ai sesizat singura un aspect important : ” toate astea ma ascund foarte bine “. Mahnirile, ofurile, neimplinirile, pierderile sunt si ele omenesti. Cred insa ca este un timp al rezolvarii lor si atunci nu mai trebuie nimic ascuns. Dar asta, o facem fiecare din noi, in ritmul propriu.
Daca ai stii de cat timp imi doresc o pereche de pantofi cu toc si chiar nu stiu de ce nu i-am luat pana acum :)
Stii tu, subiecetele postarilor mele sunt adeseori doar un pretext pentru a mai schimba o vorba :)
Lotusule, tu ai un stil al tau pe care l-am descoperit prima data pe coffechat, apoi pe Marea Dragoste si mai la urma, aici. Te-am indragit din prima pentru ca emani, prin ale tale cuvinte, muuuulta bunatate si caldura. Nu ai cum sa nu indragesti un om ca tine. Imbratisare.
Maria,
mi-ai adus zambet :)
Sa stii ca si eu atunci cand intalnesc in diferite locuri comentarii de-ale tale, ma opresc si le citesc cu atentie.
Te imbratisez si eu.
:)
Pingback: cutia cu maimute » Blog Archive » Concediu spontan
Buna Lotus, mi-a placut foarte mult articolul tau, e o leapsa interesanta, si mai ales felul in care ai preluat aceasta leapsa. :)
Am scris si eu odata despre dulapul meu de haine, dar dintr-un alt punct de vedere, cel al evolutiei garderobei mele de-a lungul anilor, din copilarie pana la maturitate. :)
http://fashionstylebeautyandmore.blogspot.com/2010/07/moda-mea-de-ieri-si-de-azi.html
http://fashionstylebeautyandmore.blogspot.com/2010/07/moda-mea-de-ieri-si-de-azi-partea-ii.html
Victoria :)
Pai am preluat leapsa, in felul meu caracteristic si slava Domnului, umorul nu m-a parasit :)
Parca si am emotii sa intru sa citesc ce-ai scris tu, dar normal ca o voi face ptr ca sunt f curioasa :)
Sunt sigura ca tu ai facut-o din perspectiva unui specialist :)