Etichete

,

Am primit de la Sara, o leapșă despre timp, despre ” zece dorințe, zece lucruri, pe care o dată cu trecerea timpului, ai uitat să le mai practici sau pe care nu le-ai încercat sau pe care trebuia să le faci demult “.

Nu știu ce și cum s-a întâmplat, dar în ultimul timp, nu prea mai am cine știe ce dorințe. Iau lucrurile așa cum vin și mă bucur de cele frumoase. Cele urâte, ce-mi pun la încercare rezistența interioară, încerc să le depășesc, învățând din ele și încercând a nu mă lăsa amărâtă de ele. Dar, am scormonit bine în săculețul cu dorințe, cu lucruri ce nu le-am făcut niciodată, fie că n-a fost să fie, fie că am uitat de ele și am găsit câte ceva ( emoticon zâmbet )

1. Să stau desculță pe malul mării, să ajung la ea când apune soarele si să plec abia când acesta răsare.

2. Să dorm într-un hamac, să am deasupra cerul și în jur, copaci. Să fie liniște, să aud cântul păsărilor și țârâitul greierilor. Bineînțeles, în varianta asta idilică, nu mă voi rostogoli din hamac și nici nu mă vor pișca țânțarii, umplându-mă de blânde din acelea scărpinăcioase.

3. Să mă scald într-un izvor de munte, într-un loc uitat de lume și necălcat de picior omenesc. Nu contează că nu știu să înot, mă bălăcesc la mal și excludem varianta că aș putea intra în șoc hipotermic, apa de munte fiind fooooarte rece.

4. Să plec undeva la țară, să stau acolo timp de o săptămână și să gust farmecul vieții simple. Probabil că aș dormi cu ferestrele deschise și aș mânca mere culese din pom, șterse cu mâneca bluzei. Și cred că m-aș plimba pe uliță și aș saluta politicos, oamenii ce ar sta la portiță și m-ar privi plini de curiozitate. Dacă aș știi să desenez, probabil aș creiona așa simplu, figuri și mâini ce muncesc, cu dragoste, pământul. Și m-as duce să văd si eu ce înseamnă o horă autentică. Nu, nu știu figurile alea cu doi la stânga, doi la dreapta, dar tot aș căsca oțâră ochii. Asta prespunând că aș avea timp și nu m-ar pune nimeni la muncă, la muls vaca și la hrănit găinile ori alte orătănii de prin curte. Asta ca să nu mai vorbim de adunatul de ouă ori hrănirea lui Ghiță. Totuși, ca să nu stau degeaba, aș putea uda grădina și aș face o pâine de casă, așa coaptă în cuptor, trebuie să fie o nebunie, mâncată așa caldă, cu unt de casă…

5. Să stau într-un balansoar, la fereastră, cu o pătură pe picioare și să recitesc toate cărțile din bibliotecă.

6. Să dansez în ploaie, să tune și să fulgere și eu să fiu fericită.

7. Să plec voluntară. Undeva, ” departe de lumea dezlănțuită “. Sigur, acolo să am conexiune la net și uneori, să-mi mai întind pe blog, gândurile, precum rufele puse la uscat. Și să am telefon. În rest, nu m-ar speria mai nimic. Cam din ce sunt eu în stare, ar putea fi vorba despre ajutorarea unor copii. Sau despre un front de luptă. Nu, nu mă sperie foarte tare sângele și nici suferința. M-aș simti utilă știind că pot să alin durerea cuiva. Și nu, n-aș plânge niciodată în fața unui om ce suferă. Poate doar seara, cu capul ascuns în perne.

8. Să vizitez un castel vechi și să aflu dacă fantomele chiar există. Să mă plimb într-un oraș necunoscut, fără teama că m-aș putea rătăci și să mănânc înghețată colorată, de fructe. Să mă uit prin vitrine. Să sar într-un picior, fix în centrul orașului.

9. Să primesc o păpușă Matrioșka. Nu mă mai joc demult cu păpușile, atât doar că-mi place simbolistica lor. Păpușile astea, sunt ca oamenii. Și așa îmi place mie, să caut, să scormonesc, așa până ajung la esența păpușii, al omului de lângă mine.

10. Să cânt la un karaoke. Să nu conteze că n-am pic de voce. Să nu aibe importanță că în clasa a patra, doamna nu m-a primit la cor că n-aveam voce. Ce aș cânta ? Oho, multe piese. Dar acuma, fix în clipa în care scriu, mi-a venit în minte, piesa asta :

Dau leapșa mai departe înspre Andres, OFZ și Psipsina. Și oricine mai dorește, e binevenit să o preia.